Evolutie personala & spirituala Viata & Iubire

Astazi e o zi noua. Nu am mai intalnit-o pana acum! Si nu, nu mi-a sosit inca timpul…

04/07/2019

Nu mi-a sosit inca timpul sa “dorm in picioare”, sa traiesc supravietuind, sa fac lucrurile pe pilot automat, intr-o rutina insuportabila. Deschid larg ochii si ma minunez la fiecare zi care imi e daruita. Cum zicea si Maya Angelou:”Astazi e o zi noua. Nu am mai intalnit-o pana acum!”.

Nu mi-a sosit inca timpul sa cred tot ce gandesc, unele sunt doar credinte vechi, ganduri imprumutate sau inoculate, ganduri vechi, prafuite, care nu mi se mai potrivesc in calatoria vietii. Prin propria minte si prin labirintul de credinte despre lume si sine este absolut imperios sa mai facem cate o curatenie serioasa din cand in cand.

Nu mi-a sosit inca timpul sa ma cramponez in doar un rol. Sunt femeie, sotie, mama, fiica, sora spirituala, sefa, subordonata, prietena, confidenta, fosta prietena a cuiva si tot asa. Rolurile sunt roluri, ca o mantie pe care ne-o punem pe umeri. La sfarsitul zilei, e vremea sa iesim din aceste roluri si sa ne regasim pe noi insine, exact asa cum suntem, autentici, puri, vulnerabili si puternici, in acelasi timp.

Nu mi-a sosit inca vremea sa cred doar in propriile forte. Am trait prea multe experiente desprinse din alta lume parca, incat sa ma amagesc ca suntem singuri pe lume. Cred in Forta Infinita a Universului, in magia de dincolo a ceea ce e vizibil, în Marele Creator, in Necunoscutul ce asteapta sa fie explorat.

Nu mi-a sosit inca timpul sa dau fericirea momentelor simple pe diamante si aur stralucitor. In continuare prefer sa am bujori pe masa si un zambet pe fata in loc de diamante la gat.

Nu mi-a sosit inca vremea sa ii tratez pe alții fara respect. Caci din momentul in care îl descopar în mine, nu pot decat sa ii tratez si pe ceilalți cu același respect pe care fiecare fiinta umana o merita, indiferent de straie, de pozitia sociala, de avere, de educatie sau numărul de dinti pe care ii mai are în gura.

Nu mi-a sosit inca timpul sa uit sa imi bag si mintea in priza, cu o carte buna in mana sau printr-o discutie valoroasa cu oameni curiosi, si nu doar telefonul la sfarsitul zilei.

Nu mi-a sosit inca timpul sa dau ortul popii, pentru ca în mine e un zvac, o pasiune pentru viata, o obsesie sa explorez ce inca imi e necunoscut, sa intreb unde nu știu, sa caut unde inca nu am gasit, sa fiu. VIE.

Nu mi-a sosit încă timpul sa ma predau in ghearele bestiei de depresie. Am luptat corp la corp cu ea, am alungat-o, am urlat la ea. Pana la urma am facut pace, i-am inteles mesajul si am pornit din nou prin viata, cu voiosie si uimire.

Nu mi-a sosit inca timpul sa nu mai fiu mama, deși doctorii au zis ca e imposibil. Inima mea tresare printre copii si stiu ca in destinul meu sunt impletite mai multe destine mai mici, picioruse dolofane si ochisori jucausi.

Nu mi-a sosit inca timpul sa nu ofer iubire, gingasie, timp, atentie si sustinere jumatătii, om cu care am ales sa calatoresc in doi, prin viata. Pentru ca el este, alaturi de mine, nucleul, samanta, centrul, pe baza căruia putem construi tot ce visam sa fim si, mai ales, o familie echilibrata.

Nu mi-a sosit inca timpul sa ma inchid in casa, sa merg la serviciu, sa gătesc, sa ma culc și a doua zi sa o iau de la capat. Ma urc în avioane cu același entuziasm cu care plecam in tabere de mica si stiu, stiu in inima mea, ca voi vedea toate tarile lumii pana când gongul trecerii dincolo va bate.

Nu mi-a sosit inca vremea sa tot aman ce sunt si pot deveni. Sa raman suspendata intr-o forma de a mea, uitand sa realizez ca fiecare zi aduce sansa de auto-dezvoltare, auto-redescoperire, de auto-depasire.

Nu mi-a sosit inca timpul sa nu mai rad ca un copil, in timp ce zburd cu picioarele goale prin iarba, prin ploaie sau sa dau in mintea copiilor veseli fara motiv, in timp ce adultii se uita la mine socati. Chiar daca unii sunt mult mai tineri ca mine, s-au vestejit pe interior mai repede.

Nu mi-a sosit inca vremea sa las fricile sa imi decida alegerile. Daca apare vreuna, ratacita, e un semn clar ca e momentul sa o depasesc. Frica e pentru mine doar un mesager, o atentionare la bord ca e timpul sa imi largesc zona de confort si ca orizontul libertatii de sine e mult mai mare.

Nu mi-a sosit inca timpul sa devin inflexibila in propria gandire, blocand magia vietii, doar asa, din obisnuinta.

Nu mi-a sosit inca timpul sa nu mai fiu femeie. O matase pe piele, un desuu sexy, o rochie mulata, margele la micul dejun, o coafura traznita sau, pur si simplu, sa simt energia feminina tresarind in timp ce dansez pe ritmuri de tobe africane sau vreo Hula hawaiiana.

Nu mi-a sosit inca timpul sa ma pensionez. Indiferent de varsta, vreau sa imi pastrez ikigai-ul viu ca un foc mare de tabara, sa ma implic si sa ma dedic muncii care ma pasionează si cauzelor umanitare care ma misca.

Nu mi-a sosit inca timpul sa intorc spatele celor care au nevoie de ajutor. Un banut, o vorba buna, un email de incurajare, o imbratisare, un masaj cadou, o plimbare… Fac minuni celor care au cea mai mare nevoie de ele.

Nu mi-a sosit inca vremea sa ma las involburata in certuri, discutii, barfe si pierdut vremea judecandu-i pe altii. Discuta, fii deschis si sincer, impartaseste ce simți si ce vrei, unde esti și unde doresti sa ajungi, cum te simți raportat la comportamentul altora, pune limite și mai spune și Nu uneori… Caci aceasta inseamna ca ai respect pentru tine însuti!

Nu mi-a sosit inca timpul sa uit sa iubesc, de frica ca m-as putea arde prea tare sau ca inima mi s-ar face cioburi.

You there, remember this:

LOVE IS THE ONLY WAY!

(Visited 119 times, 1 visits today)
"I was always somebody's!" Discutia ravasitoare din Irlanda... despre auto-pretuire.
111 zile in Hawaii, experienta care mi-a schimbat viata la 24 de ani. Visuri devenite realitate. Partea a doua - Maui si Big Island

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole recomandate