Evolutie personala & spirituala Visuri & Inspiratie

Cand zona de confort iti devine propria inchisoare

05/05/2020

Aseara am avut la cina doi prieteni de suflet, un cuplu deschis, cu care imi face o enorma placere sa stau de vorba. Ea romanca, el olandez, munti de diferente culturale.

El imi povestea de marea lui tranzitie in viata, declansata de moartea tatalui sau. Cand s-a uitat in propria viata si in oglinda si si-a dat seama ca si-a construit totul pe baza asteptarilor tatalui lui. Era casatorit, dar nefericit. Lucra la banca si castiga o gramada de bani, dar era neimplinit. Avea prieteni vechi, dar nu mai simtea nicio conexiune cu ei, doar mai ieseau la o bauta. Mai avea si un dram de hobby-uri, dar niciunul nu ii mai aducea fericire. Isi cumparase o casa in Olanda, dar nu se simtea ca intr-un camin.

“Nu mai iesisem din zona de confort, imi traiam viata de la o zi la alta, crezand ca asa trebuie sa fie. Nu eram nefericit, dar nici fericit nu as considera ca eram!”, zise el, cu licariri in privire.

Perioada de dupa moartea tatalui sau, cu tot cu muntii de asteptari asezate pe umerii lui (primul nascut), incepea sa il stranga tot mai tare. Zona de confort, care ii dadea atata siguranta, devenea aglomerata. Zi de zi se strangea in jurul lui, ca si cand o masina de vidare scotea aerul in surplus.

“Am devenit atat de mulat pe aceasta zona de confort, incat uneori ma sufocam. Fizic, parca abia mai respiram. Nu ne mai distingeam unul de altul. Eram totul si nimic, in acelasi timp.”

Permanent se intreba: “Si eu a cui viata o traiesc? Si acum ce fac, cand nu se mai asteapta nimeni la ceva anume de la mine?”

Intr-o zi am stiut ca propria mea zona de confort imi devenise temnita. Asa nu doream si nici nu mai puteam sa traiesc.

Tranzitia a durat cativa ani. A divortat, pentru ca simtea ca nu mai e iubire acolo. Prieteneste, amical, de comun acord. A plecat in Molyvos in vacanta, ca sa se regaseasca. A inceput sa aiba hobby-uri noi. A inceput sa isi depaseasca frici. Sa incerce ceva nou. Sa se intrebe, pentru prima oara in viata lui, ce isi doreste cu adevarat. Cine este el?

“Cine sunt eu? Cine sunt eu?” ma tot intrebam. Dincolo de rolul de manager intr-o banca. Dincolo de frate? Dincolo de proaspat divortat? Dincolo de fiu? Cine sunt eu?

In Molyvos, in a doua vacanta acolo, a cunoscut-o pe Melinda. Care isi punea aceeasi intrebare: “Cine sunt eu si ce doresc de la viata asta, scurta si totusi lunga?” A fost dragoste la prima vedere. S-au mutat la Viena impreuna, anul acesta se vor casatori in Grecia, pe insula si pe plaja unde s-au cunoscut.

Are licariri in ochi. E “treaz”, constient si isi construieste o noua carare in viata. A devenit Barista si s-a specializat in cafea, marea lui pasiune. A renuntat la Olanda, banca, viata lui veche si temnita si s-a aruncat in necunoscut. Si acesta l-a rasplatit cu o noua zona de confort, mai larga. Si care se tot expandeaza, cu propriile lui descoperiri.

M-a impresionat aceasta discutie si aceasta poveste de viata de om. Si mi-au ramas intiparite in minte cuvintele lui:

“In viata sa avem grija ca propria noastra zona de confort sa nu ne devina si propria inchisoare!”

Sunt multe feluri de a face acest lucru, nu e nevoie de alegeri atat de drastice. Iata cateva idei, adunate din viata mea, pescuite din sutele de masterclass-uri, cursuri, training-uri si carti citite. Toate aplicate. Fiecare e diferit, fiecare opereaza dupa alt modus operandi, fiecare vine pe lume cu alt manual de instructiuni. Dar cine stie, poate sunt, totusi, sursa de inspiratie.

1. Regula de 5 secunde – Mel Robbins

Cu totii suntem maestrii amanarii, procrastinarii. Fiecare dintre noi se trezeste ca ar fi dorit sa faca ceva, mare sau mic, dar il tot amana.

Mel Robbins a venit cu o idee, a scris si o carte pe tema asta. O tehnica atat de simpla si de banala, dar atat, ataaaaat de eficienta. Cand te trezesti dimineata, in loc sa apesi pe Snooze si sa blestemi ziua, mai bine numeri 5, 4, 3, 2, 1 – ca la o lansare de rachete – si te dai jos din pat.

Cand tot amani ceva, ce iti sade parca in crestetul capului, numara 5, 4, 3, 2, 1 si apuca-te de el. Fa-l! Just do it, ca la Nike.

Cand iti e frica de ceva, numara 5, 4, 3, 2, 1… simte frica si actioneaza chiar si asa.

La mine functioneaza de minune. Si o folosesc des.

2. Cum faci lucrurile mici, asa le faci si pe cele mari din viata ta – T. Harv Eker.

Nu o sa uit niciodata cursul din Londra a lui T. Harv Eker, unde mi s-a lipit de mine sfatul primit de la el. Eram pe un scaun in sala si cursul incepuse cand doua persoane au intrat in sala tiptil-tiptil si incercau sa descopere cateva locsoare goale, ca sa se aseze. Cu ochi de vultur, Harv le-a acostat si le-a intrebat ce s-a intamplat. De ce au intarziat? Fiecare a dat alte explicatii – o persoana a motivat ca totul a fost din vina trenului si a sistemului complicat de transport in comun din Londra. Cea de-a doua a dat din umeri si a spus “Sunt aici acum, ce mai conteaza?”.

– Conteaza. Si conteaza chiar foarte mult, i-a raspuns, de pe scena, Eker. Pentru ca asa cum faci lucrurile mici, asa le faci si pe cele mari.

Dupa ce le-a mai scormonit putin cu intrebari scurte, directe, de leopard, le-a spus:

– Tu, intarzii des nu-i asa? Si deseori dai vina pe altii, pe sistem. Asa faci si in restul vietii, nu iti asumi responsabilitatea, ci preferi sa o cauti la cei din jur. Asa iti risipesti propria putere, neasumandu-ti-o de fapt. In iubire, dar banuiesc ca esti singur, e vina celeilalte persoane. Ea nu ofera, ea nu face, ea nu drege, asa-i?

Cu lacrimi in ochi, omul a dat din cap.

– Ah, si lasa-ma sa ghicesc, parintii te-au distrus, ei sunt vinovati pentru tot, banuiesc ca lasi multi bani la terapeut din cauza asta. Omul holba ochii si parca nu ii venea a crede ce aude.

– Da, pentru ca asa cum facem lucrurile mici, asa le facem si pe cele mari. Ai spus ca a fost vina sistemului de transport din Londra. Atat. Si asta e de ajuns pentru mine sa imi dau seama cum privesti si actionezi in viata, de asemenea.

– Ah, si tu. Permite-mi sa arunc supozitia ca modul tau operandis este: “Eh, ce conteaza?! Oricum sunt prea mic, prea not enough, ca sa fac o diferenta. Ce contez eu? Ce conteaza ca eu am intarziat, oricum probabil Harv nici nu o sa observe, intr-o sala de mii de oameni?! Dar uite ca observ si ridic acum oglinda spre tine si sa iti spun: You are enough, contezi, esti vazut. Si nu doar de mine, de multe alte persoane. Insa, abia cand te “vei vedea”, “iubi” si “aprecia” si tu insuti, pentru ceea ce esti, vei vedea vreo schimbare semnificativa in viata ta.

Da, aceasta lectie de viata nu o voi uita niciodata.

Asa ca, intreaba-te. Intarzii des si cauti motive sa te acoperi? Esti dezordonat si viata iti e un haos? Dramatizezi orice nimic si faci din tantar armasar? Cauti permanent responsabilitatea si vina la altii in ograda? Acorda putin timp si uita-te la cum faci lucrurile mici. Iti garantez, ca daca tii ochii deschisi si sinceritatea atenta, vei fi surprins sa descoperi un fir rosu in modul in care faci si lucrurile mari.

3. Esti media celor cinci persoane cu care iti petreci cel mai mult timpul – Anthony Robbins

Cel mai adesea l-am auzit pe Anthony Robbins spunand, atat la cursul lui din Londra, la care am participat acum cativa ani, cat si in multele podcasturi, pe care le ascult in fiecare dimineata, este asta: “you become who you spend time with!” – devii ca persoanele cu care iti petreci cel mai mult timp.

Inca o data, nu ma intelege gresit, nu zic sa razi oamenii din cercul tau de prieteni, dar inconjoara-te de cat mai multe persoane de la care poti invata ceva, care te inspira intr-un domeniu sau altul, care te ajuta sa cresti si sa evoluezi, cu care sa ai ce povesti, sa impartasesti, care cred in tine si in potentialul tau.

O forma de a-ti largi zona de confort este de a cunoaste oameni noi, de a te conecta cu cei care te motiveaza – chiar daca e doar printr-un curs online sau un podcast gratuit. De a merge la evenimente care sa te atraga si acolo sa interactionezi cu altii care impartasesc aceeasi pasiune. Lumea e mare, sa nu ne-o pastram pe a noastra mica.

4. Relatiile bazate pe putere versus conexiune (si mai ales iubirea) – Mel Robbins

Cand deretic prin casa sau ma spal pe dinti ascult podcasturi. Imi aduc aminte cu exactitate cand ma grabeam sa ies din casa si o ascultam pe Mel Robbins povestind ca dupa multi ani de casnicie, cand era pe punctul de a divorta, a realizat diferenta esentiala si cruciala dintre relatiile pe baza de putere versus cele de conexiune. Revelatie care i-a salvat casnicia.

Cele de putere au piloni bine infipti in “eu vreau sa am dreptate”, “eu vreau sa am ultimul cuvant”, “eu vreau sa facem ca mine”, in a-l nu considera pe celalalt egalul nostru (uneori subconstient), in a ne pune nevoile si dorintele tot timpul mai sus decat ale celorlalti, in a alege alb sau negru din paleta intreaga de culori, in EU, Eu, Eu.

Relatiile bazate pe conexiune ridica complet alte intrebari in interiorul nostru, precum “Cum te simti astazi si ce pot face sa te simti mai bine?”, in a asculta activ, 100% cand cel de langa noi se deschide, in a tine minte ce ni se povesteste, in a ne implica proactiv in a indeplini nevoile celorlati, in a fi prezent – fizic, mental si emotional – cand persoana draga are nevoie si nu numai.

Aceasta se poate aplica la orice forma de relatie, cu colegii de munca, cu prietenii, dar mai ales in iubire. Tu pe ce iti bazezi relatia? Pe conexiune sau putere?

5. Date with yourself – Julia Cameron

“Intalnirea cu tine insati/insuti” este un concept pe care l-am descoperit la Julia Camerson, in cartea ei (pe care o super recomand) The artist’s way.

E simplu, dar o provocare in a-l aplica constant! O data pe saptamana sa iti dedici tie o singura ora (macar) si sa faci ceva ce iti place. Poate fi ceva nou sau cunoscut, poate fi ceva simplu sau complicat. O plimbare in parc, o carte noua citita in liniste, o baie cu spuma, o simulare de pilotaj, un curs de pictura, o explorare a muzeului tau preferat, o vizita la biblioteca, mestesugit la o pereche de cercei, sa pictezi, sa dansezi, sa faci o meditatie, sa alergi, sa inoti, sa scrii, sa creezi ceva cu propriile tale maini, sa sari cu parasuta, sunt milioane de idei!

Inspiratie, visuri, pasiune. Orice, care te entuziasmeaza si aduce un zambet pe buzele tale. O data pe saptamana. Macar o ora. Cred ca meriti macar atat, desi sigur ti se pare mult. Un inceput si mai simplu este sa asterni pe o hartie 100 de lucruri, mari si mici, pe care doresti sa le faci inainte sa mori. E o sursa buna de inspiratie, pentru aceste intalniri magice… cu tine insuti.

6. Trade all your expectations with appreciation – Transforma-ti toate asteptarile in apreciere – Anthony Robbins

Se spune ca asteptarile sunt sursa sigura pentru dezamagiri. Una este sa ai visuri, obiective, dorinte… si alta asteptari. Care sunt direct conectate cu nevoia de control, nevoia de a iesi totul asa cum ne dorim si ne proiectam noi realitatea. Deseori, aproape intotdeauna, vom fi surprinsi. Detaliile nu se suprapun unu la unu, actiunile sunt divagate de evenimente inopinante, camera de hotel din vacanta nu arata ca in poze, oamenii nu se comporta cum ne-am dori… si tot asa. Viata ne aduce la portita ce avem nevoie de fapt, nu ceea ce credem noi ca ne e de trebuinta. Prea des, in forme care nu ne convin.

Daca reusim, macar in proportie mica la inceput, sa metamorfozam asteptarile in apreciere pentru ceea ce este in viata noastra, pentru misterul orelor si zilelor ce vor veni… cred ca am fi cu totii mai fericiti.

“Coincidenta este modul în care Dumnezeu

alege sa ramana anonim.” 

Albert Einstein

(Visited 136 times, 1 visits today)
Uimitoarea poveste de dragoste dintre Ioana si Sergiu Cilibidache - cel mai Mare dirijor roman!
Ce am invatat din doua nasteri naturale?! Una care a durat 40 de ore si alta doar 6 ore!

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole recomandate


error: naughty user !!!