Evolutie personala & spirituala Visuri & Inspiratie

Cea mai mare frica a fiintei umane este si cea mai grozava dependenta: controlul!

17/01/2019

Citesc in fiecare seara cateva pagini din cartea lui Oprah Winfrey – The Wisdom of Sundays, pe care am cumparat-o dupa ce am terminat-o pe What I know for sure, la fel de revelatoare pentru mine. Din conversatiile ei spirituale cu cei mai cunoscuti cercetatori, scriitori, calugari, traineri si guru de renume mondial, Oprah a decis sa publice The wisdom of Sundays, in care fiecare pagina este plina de invataturi de viata, de idei impresionante, despre iubire, acceptare, viata si moarte, frici, caderi si ridicari. Fiecare pagina e dedicata unui alt invitat de-al ei. O colectie de intelepciune. O recomand si iar recomand.

Nu exista seara fara ca un Ahaaaa!, Wowwww! sa nu iasa din gura mea. Pentru ca aceasta carte abunda in intelepciune. Din aceea adanca, profunda, care te face sa rezonezi.

Azi stateam de vorba cu o prientea de suflet, care tot are “bafta” de barbati nepotriviti. Care vin ca printii si, dupa ce promit marea cu sarea, pleaca ca o furtuna. Si ea ramane iar si iar nervoasa pe ei, suparata pentru nedreptate, enervata la culme pentru ca nu intelege de ce. Si aici, la pagina 142, in randurile scrise de Iyanla Vanzant, am gasit raspunsul pentru Elenuca mea. Si pentru noi toti, de altfel, caci cu totii avem momentele noastre de furie.

****************************************************************************************************

Exista patru frici primare!

*** Frica numarul unu… este frica de a pierde iubirea cuiva sau de a-ti fi respinsa iubirea. Mintea umana nu poate efectiv sa suporte acest lucru.

*** Frica numarul doi este frica de a fi lipsit de putere sau utilitate, deci implicit, ca nu esti in siguranta in propria fiinta. Deci am putea sa o numim frica de incertitudine, de nesiguranta.

*** Cea de-a treia frica este si cea mai mare dependenta a fiintei umane. Cea mai mare dependenta nu este fata de ciocolata, alcool sau droguri. Este nevoia de control. Deci, cea de-a treia frica este teama de a pierde controlul… asupra ta, asupra altora. Lipsa de control asupra evenimentelor care se vor intampla, cum sau cand se vor intampla conduce ego-ul direct in colaps.

*** Iar cea de-a patru frica este frica de a nu fi vazut/perceput/simtit ca valoros, necesar, pretios.

****************************************************************************************************

Furia este intotdeauna doar o manifestare a uneia dintre aceste frici sau un cumul al lor. Spre exemplu, esti furios cand iubirea iti este respinsa, batjocorita sau neapreciata. Sau cand esti vazut ca lipsit de speranta, inutil… te simti bineinteles vulnerabil. Si stii prea bine ca ego-ul nu suporta vulnerabilitatea! Si atunci ne invartim in cerc, ca sa nu ajungem sa ne simtim sau sa fim perceputi ca vulnerabili, trebuie sa tinem tare de fraiele controlului. Si atunci cand nu vei mai putea controla comportamentul cuiva sau evenimentele, atunci vei simti naduful, furia, mania.

!!! Si aici intra in joc cea mai importanta piesa din acest puzzle de frici si furie !!!

DE FAPT, NU ESTI NICIODATA  FURIOS

PENTRU MOTIVUL PENTRU CARE

CREZI CA ESTI FURIOS!

Urmareste-ma te rog… inca un pic. Clarific acusica!

Candva, in trecutul tau, s-a intamplat la un moment dat ceva care te-a facut sa te simti vulnerabil, fricos, deznadajduit, neputincios… si asta a lasat o “amprenta” in tine. E ca o stampila, jap, in tine tocmai s-au imprimat aceste sentimente. Si de fiecare data cand ceva seamana, miroase, arata, se comporta ca acel prim lucru care a declansat sentimentele de mai sus, cand amprenta aceasta este apasata, atunci furia este declansata automat. (Eu mi-o imaginez ca pe un buton, paradoxal, chiar e o vorba in engleza “he pushed my buttons“, atunci cand cineva te enerveaza). Avem mii, milioane de astfel de amprente in noi, pentru varii sentimente si amintiri. Suntem ca un panou de comanda a unui avion, cu butoane peste butoane. Unele atrag fericire cand sunt aprinse, altele iubire, altele suparare, deznadejde, lacrimi. Unele speranta, altele desertaciune. Unele negrul, altele albul, altele curcubeul in noi.

Sa luam un caz concret. Esti nervoasa pentru ca te-a parasit iubitul, sa zicem ca il cheama Boo-Boo. Dar nu. Nu aceasta e originea sentimentului de enervare. Nu plecarea lui Boo-Boo. El a fost doar “the trigger“, “declansatorul”. Boo-Boo a venit in viata ta pentru a-ti reaminti (intr-un mod dureros in acest caz) ca e ceva acolo, inauntrul tau, care necesita vindecare. Vindecare emotionala.

Altfel, garantat, aceasta experienta se va repeta iar si iar si te vei intreba: “de ce eu? de ce mie?”. Pentru ca atata vreme cat rana e acolo, atata vreme cat pattern-ul ramane neconstientizat si neschimbat, el va aduce in viata ta acelasi lucru. Si va durea de fiecare data din ce in ce mai tare. Garantat!

Chiar sub furia pe care o simti, este un izvor de suferinta. Si preferam sa stam in furie pentru ca ne da un fals sentiment de control, deoarece ne e frica sa coboram in suferinta. Dar exact sub suferinta este iubire. Si acolo e locul unde meritam sa fim.

“Poti sa accepti sau sa respingi modul in care oamenii se comporta cu tine.

Dar pana nu vei vindeca ranile trecutului, vei sangera.”

Iyanla Vanzant

Sursa foto

 

(Visited 127 times, 1 visits today)
Alocatia copiilor in Austria, o noua intrebare, noi raspunsuri.
Cum se obtine cetatenia austriaca? Pas, cu pas, cu pas.

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Articole recomandate