Viata & Iubire

Distanta este pentru dragoste ca vantul pentru foc. Cele plapande se sting, cele trainice se intensifica

06/04/2016

Bunica unei bune prietene de-ale mele tocmai i-a impartasit la telefon, zilele trecute, ceva ce si ei i se spusese cu multa vreme in urma si cutreiera din gura-n gura la poporul roman. Ca distanta in dragoste este ca vantul pentru foc.

Relatiile care nu au o temelie puternica, care nu sunt condimentate din plin cu iubire, sinceritate si incredere, care nu au cunoscut suficienta iertare si intelegere, care nu sunt trainice in principiile si valorile de baza… atunci, asa plapande cum sunt, la intretaierea cu testul DISTANTA, se vor stinge.

Exact ca un foc. Poate fi el mare si vijelios, dar, la o rafala mai puternica, sa se stinga asa cum a inceput. Precum iubirile ce se consuma cu atata pasiune, pana nu mai ramane nici macar cenusa in urma lor. Nu ai crede niciodata ca acea pasiune o sa dispara vreodata, te macina, te arde, te ciuruieste cu dor si incantare. Dar, in ziua in care se stinge, uneori la fel de brusc precum a aparut, te uiti in alta directie si asta a fost. De la capat!

Sau poate acele focuri ce se aprind cu greu, intrezaresti o flacara mica, te incanta ca s-a aprins, dar, pana sa creasca, a inceput sa fumege si sa se stinga. Exact ca acele relatii ce se termina cand abia incepusera, inca din fasa, fara sa aiba vreodata sansa sa-si vada apogeul dincolo de cortina catorva sentimente schitate cu frica.

Distanta nu e de joaca! Pare usor in zilele noastre, cu Skype si o mie de aplicatii ce iti fura de fapt viata, cu o tehnologie care sa suplineasca voci ce iti susurau candva in ureche si imagini ce te incantau demult doar cand erau fix in fata ta. Dar nu e chiar asa.

Dorul te chinuie pe zi ce trece, cu cat stii cand o sa il/o revezi, cu atata trec mai greu zilele, orele si secundele pana la marea imbratisare, hormonii parca o iau razna cand iti e lumea mai dulce, lipsa de planuri clare si un viitor batut in cuie, busola incepe sa urle pentru o solutie. Se mai spune la mine acasa ca ochii care nu se vad se uita si mare dreptate e si aici. Caci, cu cat iti lipseste ceva, cu atata, inconstient, tinzi sa il acoperi cumva, cu altceva, deseori in alta parte.

Dar asa, cum focul puternic si stabil danseaza cu vantul, la fel vor reusi si cuplurile care stiu ca aceea sau acela le va fi alaturi o viata. E o certitudine ce isi face locsorul pe undeva pe interior si atunci lupti. Indiferent de ce apare. Lupti si lasi de la tine, iubesti mai aprig cu cat esti mai departe si speri, ca intr-o zi, vietile sa va fie impletite in acelasi oras, in aceeasi casa, in acelasi pat si in acelasi suflet.

Desi suntem departe,

macar privim acelasi cer.

Sursa foto 

Carti de citit intr-o viata #3. Isabel Allende si romanele ei pline de viata!
Povestea proiectului Explorimentez

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

Articole recomandate