100 Interviuri inedite

Interviu #3. Dincolo de ceea ce se vede cu ochii. Dan Mirica, fotograful calator…

19/08/2015

Daca ai alege cinci obiecte pentru poza ideala, care ar fi acestea?

N-as putea spune cinci obiecte, insa pot spune ceea ce ma reprezinta si ce consider ca ar trebui sa contina o fotografie care sa transmita un sentiment: copac, pasare, animal, nori si, evident, fiinta umana. Toate acestea, imbinate armonios, atat vizual, cat si ca stare, pot lasa in urma o fotografie care transmite ceva. Una din fotografiile mele favorite contine o mare parte din aceste elemente, ba chiar are ceva in plus, dragostea dintre doua fiinte.

Ce semnifica iubirea pentru tine?

Iubirea izvoraste din noi, nu poate avea o semnificatie, ea se traieste si poate fi traita doar in clipa prezenta. Cu cat invatam sa fim mai prezenti, cu atat vom trai mai intens aceasta iubire. De aici poate pleca o noua intrebare: ce inseamna sa fii prezent? Invata sa meditezi, sau, altfel spus, invata sa fii atent asupra propriei tale prezente. Respiratia este una dintre ustensilele ce ne poate ajuta sa fim constienti de noi insine. Sunt suficiente cinci minute pe zi sa stam relaxati si atenti la propria noastra respiratie, sunt primii pasi inspre a ne cunoaste pe noi insine. Iar ca material de citit, recomand Eckart Tolle – Puterea Prezentului.

Stiu ca faci multe fapte bune, care e cea care te-a impresionat cel mai mult?

N-as putea spune fapte bune, ci, mai degraba, ca-mi ascult inspiratia si fac ceea ce am de facut in momentul in care ma aflu. O experienta frumoasa a fost cand am daruit un album foto unei familii frumoase din Salciua. Dupa ce le-am facut fotografiile la stana, ne-am spus ca ar fi frumos sa facem mai mult decat atat, asa ca am decis sa le prelucrez si sa mergem in oras (cca. 50 km distanta fata de locul in care eram) si sa le printam cateva fotografii. Sentimentul a fost unul foarte frumos, atat pentru familie, cat si pentru noi. Aici este povestea, atat in cuvinte, cat si in imagini: www.danmirica.ro/din-calatorie-in-poveste-salciua-muntii-trascau/

Daca ti-ai colora universul intr-o culoare, care ar fi aceasta si de ce?

Nu m-as limita la o culoare, asa ca l-as colora cel putin in culorile curcubeului. Viata este mult mai mult decat ceea ce vedem cu ochii, daca ne limitam la doar ce vedem cu ochii, atunci dispare creativitatea, dispare curiozitatea. Si revin la descoperirea acestui necunoscut, noi in interiorul nostru. Ce este dincolo de ceea ce vedem in oglinda?

Cand si cum a inceput procesul tau de trezire interioara?

De cand m-am nascut! Mai exact, tot ceea ce ni se intampla este sa ne ajute in trezirea noastra interioara. Indiferent ca sunt traume sau bucurii ale copilariei, acestea exista pentru a ne folosi in trezirea noastra. Imi aduc aminte de un moment din copilarie, cand bunica unei verisoare a murit, o femeie foarte gospodara si plina de bucurie, cel putin asa mi-o amintesc. Plangeam cu lacrimi si nu intelegeam de ce trebuie sa plece astfel de oameni minunati. Intrebam Universul de ce nu ma ia pe mine si ii ia pe acesti oameni minunati? Insa cu adevarat, procesul constient de trezire interioara a inceput sa se intample din 2009, in urma unui accident de motor. Din acel moment, am inceput sa ma iubesc mai mult, sa-mi doresc sa traiesc, sa apreciez viata si sa-mi pun semne de intrebare legate de viata si existenta. Saltul cu adevarat a fost in urma unei suferinte, in urma unei despartiri, cand am realizat ca eu sunt creatorul propriei mele vieti si, in acel moment, am ales sa traiesc ceea ce am de trait, 100% responsabil, fara sa mai dau vina pe cei din jurul meu. Am suferit, dar mi-am trait suferinta si m-am adancit in ea, am fost trist si mi-am trait tristetea, am cazut si in depresie si, de asemenea, mi-am trait depresia responsabil, stiind ca eu sunt creatorul ei. In felul acesta am reusit sa trec prin toate aceste stari si sa-mi dau seama ca totul este propria noastra alegere. Asa ca am ales sa traiesc in bucurie si armonie cu mine insumi si cu tot ceea ce ma inconjoara si in recunostinta deplina pentru tot ceea ce traiesc.

Daca ai sta la taclale cu Dumnezeu, ce i-ai spune si ce crezi ca ti-ar raspunde?

Am fost la un moment dat intr-o situatie foarte dificila, cu frici si nedumeriri si, cu lacrimi in ochi, am cerut ajutorul lui Isus. In momentul urmator la usa mi-a batut un copil, era vecinul care m-a invitat afara sa ne jucam. El a iesit cu bicicleta, iar eu cu rolele. La un moment dat, am coborat o panta mai abrupta, el o luase inainte, insa, imediat dupa curba din capatul pantei, s-a oprit sa vada unde sunt. Nefiind prea experimentat, am reusit sa iau curba, insa nu am reusit sa-l evit pe el, asa ca l-am luat in brate si am cazut impreuna. Dar am avut instinctul sa fiu eu jos si el deasupra. Din acel moment am inteles ca viata este facuta din experiente de viata. Oricat de mult am citi sau am invata legat de viata, de noi insine, nu este suficient. Trebuie sa traim si sa experimentam. Mi-a luat ceva timp sa raspund la aceasta intrebare si, ce este interesant, este faptul ca fiecare intrebare ce mi-a venit in minte,  a adus cu sine, inauntrul meu, si raspunsul. Iata doar una din toate intrebarile care au rasarit: Ce ar trebui sa faca un om sa traiasca in armonie si bucurie in ziua de astazi, tinand cont de “evolutia” societatii si a tehnologiei? Raspunsul pentru mine: sa vezi totul asa cum este si ca totul are o sursa, indiferent daca ceea ce vad este bun sau rau, totul are o sursa, iar acea sursa este Dumnezeu. In acel moment poate izvori compasiunea pentru ceea ce vad sau experimentez. Ca de exemplu, focul. Focul este ceva divin. Ne incalzeste in perioadele friguroase, ne face mancarea mai buna, ne uneste la povesti, ne lumineaza incaperile, focul este ceva bun. Insa daca acelasi foc ne arde casa, ne arde masina sau alte bunuri, acelasi foc devine ceva rau. Privind spre sursa focului, putem intelege ca tot ceea ce se intampla este de la Dumnezeu, iar daca ceva rau ni se intampla, putem sa avem compasiune, intelegand ca totul este sursa lui Dumnezeu. In felul asta putem transforma experiente, asa spus negative, in experiente care ne-au fost date pentru a invata ceva si pentru a merge mai departe in aceasta calatorie.

Ce simti cand privesti cerul instelat?

Intotdeauna altceva. Uneori ma pierd printre stele, alteori vibrez a bucurie, alteori nimic.

Daca ai pleca intr-o calatorie de 10.000 de leghe, in ce directie ai lua-o si incotro te-ai indreapta?

Cred ca as incepe cu sudul Indiei. Este un loc in care am stat cateva zile, insa suficient pentru a prinde gustul de a ma reintoarce si de a explora mai mult.

Daca ai scrie o scrisoare, pe care ai primi-o peste ani 10, ce ar contine?

Nu stiu de unde ai venit, asa ca nu ai cum sa stii unde te indrepti, respira adanc, inspira adanc tot ceea ce te inconjoara si apoi paseste.

Care e poza ta preferata?
Am trait foarte intens in momentul in care am realizat aceasta fotografie. Desi am facut mai multe, am intuit momentul acesta. Ma simteam ca intr-o sfera de bucurie, de iubire, de prezenta totala in armonie cu mine insumi si cu tot ceea ce ma inconjoara. Experienta traita este dincolo de cuvinte.

unnamed

Daca viata ti-ar fi invadata de licurici, in ce forma i-ai aseza, daca ai putea?

Nu i-as aseza in nicio forma, i-as lasa sa zburde liberi si sa-mi calauzeasca drumul.

Daca maine ai primi cadou de la viata o super putere, pe care ai alege-o?

Compasiunea.

Care e maestrul pe care il admiri cel mai mult?

Unul care nu mai este printre noi, Osho! Si cel care traieste si la care am fost, insa nu era acolo, Sadhguru.

Care a fost experienta care te-a atins cel mai mult, in timpul meditatiilor tale?

Fiecare ma atinge intr-un fel, este practic momentul in care ma conectez la centrul meu, la pacea si bucuria interioara. Imi aduc aminte de o meditatie de-a lui Osho, una in care, in prima faza, a trebuit sa tipam si sa scoatem tot din noi, apoi a urmat faza de dans. In acel moment am intrat intr-o vibratie de nedescris. Tot corpul era intr-un dans vibrant, plin de licurici. Cred ca eram vreo opt-noua persoane in acel dans. La final , unii erau plini de bucurie, altii cu lacrimi in ochi, de parca descoperisera ceva in adancul lor. Desi trebuia sa mai facem o meditatie dupa aceasta, cu totii am cazut de acord ca a fost atat de puternica, incat nu mai aveam nevoie de nimic mai mult.

Ce apreciezi cel mai mult la parintii tai?

Este interesant faptul urmator, cu cat imi traiesc viata mai frumos si mai puternic, cu atat si parintii mei sunt mai fericiti si bucurosi, fara a ma mai stresa eu sa le dau sfaturi. Apreciez ca au puterea sa se bucure de lucrurile marunte, in perioada asta stau la tara si se bucura din plin de simplitate.

Care e cel mai arzator vis al tau?

Sa dau mai departe ceea ce am descoperit in mine. Sa contribui la ridicarea constiintei in armonie si bucurie cu mine si cu tot ceea ce ma inconjoara.

Copil fiind, ce doreai sa fii cand vei fi mare?

Nimic 🙂 Nu-mi aduc aminte sa-mi fi dorit sa fiu ceva. Acum, copilul interior… ce isi doreste sa fie, sa devina? Tot nimic! Traieste si isi cauta din cand in cand noi destinatii.

Daca ai scrie prima ta carte, ce titlu ar purta?

Bucuria de a fi…

“Toti cad… dar caderile sunt un bun exercitiu.

Foloseste caderile si priveste mereu spre stele.

Iti apartin.”

Osho

Sursa foto: Dan Mirica

Asteptarile astea in relatii! Of, ce mai chin!
15 proverbe ale Pieilor-Rosii, ce vorbesc direct inimii tale...

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

Articole recomandate