Austria

Povestea lui Cosmin, despre mutarea lui in Viena si parerea lui sincera despre Austria

15/07/2016

Dupa ce am postat mai multe articole despre Austria (gasirea primului meu job in Viena, gasirea celui de-al doilea job, avantajele si dezavantajele locuitului in Viena, cate salarii se primesc in Austria, cele mai eficiente cursuri de germana experimentate pe pielea mea), am primit din ce in ce mai multe mesaje private de la oameni care au trecut prin experiente similare, care s-au lovit de greutati fara numar, care se “lupta” inca cu limba germana si traitul in aceasta tara uimitoare, dar totusi nationalista.

M-am hotarat sa postez istorisirea lui Cosmin, care, asa cum spune el, “Nu este o poveste cu happy-end, dar nici una neaparat trista, insa, cu siguranta, este o poveste sincera!”.

Hai sa incepem cu inceputul!

“Ma numesc Cosmin, am 35 de ani si am un baietel pe nume Patrick de un an si jumate. M-am nascut si am crescut in Timisoara si, ca si tine, am lucrat, de cand ma stiu, in vanzari. M-am simtit ca pestele in apa pentru ca imi place sa socializez cu oamenii si sa ma perfectionez in tot ceea ce fac.

Cand iti place ceea ce faci si faci asta cu drag, rezultatele nu intarzie sa apara! La mine s-au vazut repede in orice firma am lucrat si puteai sa le vezi si din satelit. Dar, ca orice tanar cu ambitii mari nu stiam sa am rabdare si voiam “functie”, imi doream sa ajung director de vanzari si asta repede! De bani nu ma plangeam pe vremea aceea, pentru ca avem, poate chiar mai mult decat un director de vanzari.

Am lucrat in companii multinationale de vanzari de masini, companii petroliere, am dezvoltat o retea de cafenele si pariuri sportive de la zero fara know-how. Am avut, la un moment dat, si functii ce implicau coordonarea a peste o suta de oameni si am continuat sa evoluez pe o scara ascendenta.

La un moment dat am demisionat dintr-o companie, deoarece nu imi placea sa pun presiune pe oameni, mai ales pe cei harnici, asa cum mi se cerea de catre manager. Am incercat sa imi caut alt job, asta se intampla in 2013. Dupa un an de cautari fara vreun rezultat, sotia mi-a propus sa incercam o alta viata in Viena, deoarece ea avea aici doua matusi.

Dupa multe discutii, pana la urma am hotarat sa incercam totusi si aceasta varianta. Si iata cum, fara nimic concret, fara sa stim germana si cu mainile in buzunar, am ajuns si noi in Viena. Uau, ce impresionant, ce frumos!!! Cine a zis ca Timisoara “e mica Viena” cred ca bause un pic cam mult inainte…

Un oras atat de civilizat, fara claxoane, cu semafoare sincronizate si toate mijloacele de transport care vin la timp si sunt conectate intr-o retea eficienta si rapida. Ce sa mai! Un soc!

In schimb, magazinele nu ne-au dat pe spate. Supermarket-uri de cartier foarte mici in comparatie cu Romania, preturile la inceput ni se pareau colosale, cel putin pana ne-am obisnuit cu mediul. Un alt aspect ce ne-a frapat este faptul ca am20160327_172015_resizedabilitatea de a te indruma nu este punctul lor forte, dar au ei multe altele cu care compenseaza.

Mi-a placut ca atunci cand mergi la spital, nu astepti pana lesini si esti tratat cu profesionalism si ti se explica in detaliu ce problema ai si ce inseamna tratamentul pe care urmeaza sa il primesti. Sotia mea a nascut aici avand o perioada extrem de grea in timpul sarcinii. Cate radiografii a facut, cate internari cu perioade lungi de monitorizare a sarcinii a avut, ce conditii extraordinare am gasit la AKH, ce curatenie, ce oameni amabili si profesionisti! Si toate acestea fara sa scoatem un ban din buzunar, pe care sa il indesam prin buzunarele altora. De ce? Pentru ca eu lucram si sotia era asigurata dupa mine.

Unde lucrez?

Unde puteam sa ma angajez si eu repede si fara necesitatea de a vorbi limba germana! M-am angajat la Mc Donald’s. Da! Eu! Ditamai omul si cu intreaga mea experienta in domeniul vanzarilor, m-am angajat ca simplu muncitor la Mc Donald’s. Acesta a fost primul meu job in Romania, pe vremea cand eram student si primul meu job aici in Viena. Mi-am zis: “Cosmine, tata, e doar o perioada si aici nu te cunoaste nimeni. E doar o etapa, pana inveti si tu limba, caci vezi ce greu e cu nemteasca!”.

Si asa a trecut o zi, o luna, un an, doi ani. In timpul acesta am fost la cateva cursuri din care am invatat cate ceva, dar nu suficient, si da, am aplicat si la alte joburi, dar fara sa primesc vreun raspuns pozitiv, asa cum scriai si tu in articolul tau. De aceea planuiesc sa imi continui cursurile si m-am inscris la B 1.1, la institutul IKI.

Am fost extrem de aproape sa ma reintorc in Romania. Ma gandeam ca acasa am de toate: am apartamentul meu, am parintii, prieteni putini, dar buni (trei la numar) si o gramada de amici. Asta este, o sa o iau de la zero, asa cum am luat-o de atatea ori! Am sa merg, iarasi, pe drumuri in toata tara si am sa ma reobisnuiesc cu nesimtirea si bataia de joc si cu toate termenele de gen “urgent” sau “imi trebuia ieri”, de parca suntem toti retarzi si nu putem lua decizii decat atunci cand e prea tarziu si atunci urmeaza ditamai avalansa in lista de activitati urgente si importante. Asta este, am sa ma reobisnuiesc si cu traficul, cu toate claxoanele inutile si semafoarele din Timisoara la care indiferent cu ce viteza mergi si indiferent de trafic le prinzi pe toate rosii. Am sa ma readaptez cu statul la cozi ca sa platim facturile sau cine stie?, poate acum exista plata automata si in Romania. Am sa ma reobisnuiesc sa-mi notez apa calda si cea rece si curentul si, cand se afiseaza cheltuielile la bloc, sa nu inteleg nimic, ca din nou se schimba formula de calcul si trece de la Excel la teorema lui Pitagora generalizata. Dar cel putin imi revad prietenii (cei trei cu care am comunicat si chiar m-au mai si sunat), cu ceilalti nu mai “rezonez”… vorba ta.

Si dupa aia ma loveste o intrebare interioara foarte sincera: “Mai vreau eu sa ma obisnuiesc cu toate astea? Chiar vreau cu adevarat?” Ceva din interior tipa si imi spune ca nu mai vreau asa ceva… efectiv nu mai vreau!

Asadar, avantajele de a locui in Viena, din punctul meu de vedere:

1. Sunt multe persoane de peste tot din lume, peste 1,7 milioane in Viena. Iar cea mai mare parte dintre ei sunt extrem de civilizati. Nu ai treaba cu nimeni si nimeni nu are treaba cu tine.

2. Transportul in comun este ceva extraordinar. Toate mijloacele de transport in comun vin din cateva in cateva minute si oriunde te dai jos ai mai multe legaturi catre diferite directii, care sunt anuntate din timp. Sunt sase linii de metrou care impanzesc toata Viena, abonamentul pe toate liniile (tramvai, autobuze, metrou) costa 365 € / an, adica doar un euro pe zi.

3. Sistemul de stat si de asigurare medicala este foarte bine pus la punct, nu doar in vorbe, ci mai ales in realitate.

4. Pentru cei care au copii, gradinitele si scolile sunt gratuite si, ce sa zic, sunt fara egal. Se pune mult accent pe iesiri cu clasa la muzee, in parcuri, la teatru si mult mai mult pe partea practica versus cea teoretica.

5. Magazine sunt peste tot, iar la cele mari, situate in afara Vienei, poti ajunge usor cu mijloace de transport in comun, speciale, care sunt gratuite pe deasupra!

6. Civilizatie si iar civilizatie.

7. Fiecare se imbraca cum doreste, fara sa se simta “privit” ca la noi. Aici nu intereseaza pe nimeni cum te imbraci pe strada sau cum alegi sa iti traiesti viata.

8. Mai toata lumea citeste ziarul in timpul calatoriei cu mijloacele de transport in comun, pe care il iei gratuit din statii. Fie ca esti la costum sau in salopeta si plin de var din cap pana in picioare, nu trebuie sa te simti prost, stai frumusel pe scaun si iti citesti ziarul.

9. Muncesti? Ai toate drepturile, nu conteaza de unde vii sau cum arati.

10. Cand muncesti cu norma intreaga beneficiezi de reduceri la cursuri de germana de pana la 90%,  ceea ce este foarte util si bine-venit.

11. Vrei sa iti schimbi profilul si sa inveti alta meserie? Iar esti sustinut de stat prin cursuri gratuite, speciale, de redirectionare de cariera. Dar, prima oara, este necesar sa inveti limba germana.

12. In Austria sunt 25 de zile de concediu in loc de 21 ca in Romania si mult mai multe sarbatori nationale. Concediul pe un an este de aproape 6 saptamani ca sa nu mai vorbim de cate sarbatori. Mai multe detalii aici.

13. In Austria fiecare angajat are dreptul, prin lege, la 14 salarii pe an.

14. Oriunde doresti sa mergi, de la programe culturale, concerte, opera, teatru, cu siguranta gasesti multe variante interesante, tot timpul.

Dezavantajele pe care eu le-am resimtit in Austria:

1. Esti intr-o alta tara, unde se vorbeste germana. Asa ca, uita de engleza, nu este de prea mare ajutor aici, comparativ cu alte tari. Problema este ca limba germana necesita foarte mult timp de studiu pentru a ajunge sa o vorbesti fluent. Perfect prea putini o stiu.

2. Chiriile sunt pe masura, dar daca ai noroc, iti gasesti, cum ne-am gasit noi, o garsoniera la 220 de Euro pe luna, cu toate costurile incluse.

3. De munca iti gasesti de la inceput, daca chiar cauti, si fara a stapani limba sau chiar nevorbind-o deloc. De exemplu la Mc Donald’s, hoteluri etc.

4.  Pentru posturi mai bune, precum job-uri in birou sau pentru cei cu facultate (situatia mea), sansele sunt mult mai mici fara a stapani limba germana. Dar se invata!

5. Preturile in euro sunt un soc la inceput, de exemplu cand faci totalul la supermarket. Mie mi-a luat un an sa nu mai injur, desi in Romania nu urmaream niciodata preturile si costurile produselor.

6. Ai nevoie de o rabdare de fier, pentru ca, in primul rand, duci o lupta cu tine insuti/insati!

“Ceea ce numim inceput este de obicei sfarsit.

Si ceea ce este sfarsit este de fapt inceput.

Sfarsitul este acolo de unde incepem.”

T.S. Eliot

Sursa foto

Cinque Terre - perfectiunea in pastel, un vis indeplinit dupa un deceniu
Cum ar fi sa ne-am vedea caracterul in oglinda... in loc de fata?

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

Articole recomandate