Viata & Iubire

Prea tarziu! Femeia de ieri a murit . Si de la capat…

14/10/2015

O poezie culeasa din amintirile unei prietene dragi mie, de prin notite ingalbenite pe la colturi. Dar vad o sclipire in ochii ei, cand vorbeste de aceasta poezie… asa ca am ales sa o public aici, sub pseudonim.

“Rastignite, in floarea varstei, primaverile se usuca
Asemeni strugurilor uitaţi in panere,
Iar prin vene durerea imi curge din ce in ce mai tare
Strigandu-te, chemandu-te,
Dar degeaba – intre noi nu a ramas decat cuvantul,
cuvantul nerostit.

Negresit, vantu-mi sopteste,
Pana-n zori va veti gasi in fata aceleasi cafele.
Ea – relaxata, picior peste picior,
Cu buzele rosii si palmele pasari
Iti va compune despartiri.

Tu – incercanat, tragand din tigara
Vei paria pe cea din urma carte – Cainta,
Dar prea tarziu!
Femeia de ieri a murit . Si de la capat…”

Zbatere de Silver Dust

“Dintre toate cuvintele triste ale penitei si limbii,

cele mai triste sunt acestea

Ar fi putut sa fie…”

John Greenleaf Whittier

Sursa foto

Persoanele destinate sa se intalneasca, se vor intalni intamplator, dar exact cand trebuie. Cum mi-am reintalnit eu fratele de suflet...
Iubirea nu o iei de undeva, nu este ca un produs pe raftul unui supermarket. Iubirea o gasesti...

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

Articole recomandate