Austria Calatorii

Un weekend in care am lasat spontaneitatea sa imi conduca viata. Si a iesit ceva… pur si simplu… perfect.

28/07/2016

Acest weekend era planuit pentru o prietena draga mie, ce urma sa zboare din Romania in Viena. Weekendul era dedicat noua, sa ne bucuram de mic-dejunuri copioase prin parc, sa povestim pe indelete, sa ne plimbam si cate si mai cate.

Joi seara aflu ca nu mai poate ajunge, lovita la pat de un virus incapatanat. Intre timp, sotul imi era in Vama Veche, contrabalansand weekendul de gagici cu un weekend cu baietii, plin de Cuba Libre si concerte folk.

Si fara sot si fara prietena, singura in Viena, un weekend intreg. Hm, nu ma prea incanta. Mai deloc.

O sun pe Melinda, careia i-am dedicat un articol separat pentru ca a reusit sa invete 8 limbi pana la 30 de ani si ii propun sa ne vedem vineri la un cico si o poveste. E de acord. Ne intalnim in oras si, din intamplare, alte doua cunostinte erau in Viena intr-un tur al Europei. Erau venite tocmai din Australia si din Grecia, asa ca am savurat cateva ore presarate doar cu discutii despre “noi destinatii”, “motivatie”, “viata si alegeri”, “iubire” etc. Ne-am adus aminte ca o amica de-a noastra, Janine, lucra exact langa restaurantul unde poposisem noi, asa ca ne-am dus sa vedem daca e pe acolo. Era. Ni s-a alaturat cu al ei ras contagios.

Simteam cum entuziasmul curge prin mine, pur si simplu asa, minunandu-ma de cum se aranja totul, in simplitate, spontaneitate. Curgea.

Dupa plimbari prin parcuri, indrumate de stele si veselie, am hotarat, iarasi spontan, ca eu si Janine sa dormim la Melinda, sa ne bucuram de o sambata linistita, cu priveliste spre munti sau poate sa plecam spre Salzburg. O seara relaxanta, continuata cu discutii filosofico-metafizice pe terasa, cu vara bucurandu-ne cu o temperatura ideala.

De dimineata ne hotaram sa plecam spre Salzburg sau oricum, spre sudul Austriei, in cautare de verde, paduri si natura. Vremea se anunta a fi groaznica. Furtuna, fulgere, ploaie. Nu conta.

Janine se decide, asa pe ultima suta de metri, sa nu mai mearga, caci simte ca ar fi mai bine sa ramana acasa, sa aiba timp pentru sine. Ne urmam intuitia si plecam doar eu si Melinda spre nicaieri. Imi aduc aminte ca am amici pe undeva pe acolo, prin zona Salzburg, asa ca ii contactez si ii intreb de o cazare. Ne invita la ei. Bun, aranjat!

O alta cunostinta de a mea, pe care o intalnisem prima oara cu trei zile inainte – cand a poposit doar o seara in Viena (venind tocmai din Suedia) si care facea un tur cu bicicleta prin Austria, a ajuns, paradoxal, la aceiasi prieteni din Bad Aussee, cam in acelasi timp cu noi. Perfect timing, ce sa mai! Ma simteam ca in filme, ma intrebam ce poate sa mai urmeze, daca totul se simte si curge asa perfect?! Eram in flow.

sdfdsfPanorama de la balconul nostru.

Ne-am plimbat cu picioarele goale prin natura, s-a lasat cu o petrecere neplanuita si alte discutii despre rostul vietii si al sufletului, despre misiuni si contributii, despre alegeri si destine pana tarziu in noapte. Imi simteam sinele plin de atata fericire in stare pura, din aceea simpla, produsa de simplitate si oameni faini. O vreme fara cusur ne-a fost alaturi cu soare si cativa nori, ce pareau pictati de Monet, cu o temperatura potrivita, nici prea cald, dar nici prea rece.

IMG_3893

Duminica a culminat cu un traseu de doua-trei ore in jurul panoramicului lac Altaussee, cu baut apa de la izvor, cu balaceala si un pranz copios la o pastravarie. In drum spre Viena am primit un mesaj de la Nasko, fratele sufletului meu, caruia i-am dedicat alt articol mai demult. Nu il mai vazusem de aproape un an. Era pe drum dinspre Elvetia spre Bulgaria, alaturi de doi prieteni, si puteau poposi cateva ore la mine in Viena. Wow, asta a fost cireasa de pe tort pentru ca un torent de extra-bucurie sa se adauge la actualele tone de fericire interioara. Ce putea fi mai perfect de atat?

Un weekend din viata mea, cand planurile s-au dus naibii si apoi am ales doar sa urmez spontaneitatea si sa fac ce doresc, cand doresc. Nu imi permit acest “lux” tot timpul, traind destul de austriac, cu un program destul de incarcat, dedicat mult proiectelor, muncii, prietenilor, musafirilor si a celor din jurul meu. Dar am invatat ca ar fi indicat sa imi las mai des loc in viata pentru “nimic”, ce poate genera un “tot” neasteptat.

“Viata este o serie de evenimente spontane si in plina schimbare.

Nu le rezista. Lasa realitatea sa se desfasoare.

Lasa lucrurile sa curga natural inspre orice doresc…”

Lao Tzu

Poza de articol e realizata la Grundlsee, Austria.

Tu. Tu. Tu si iarasi tu. Despre secretul fericirii, regasit la Anthony Robbins si Dr. Eric Thomas
Gabriel Garci­a Marquez - scrisoare de ramas-bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui.

Nu sunt comentarii

Parerea ta conteaza

Articole recomandate